










La 21 mai, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi pe mama sa Elena, ca protectori ai credinţei creştine, slăviţi de creştinătate “întocmai cu Apostolii”.
În fiecare an, pe 21 mai, 1,7 milioane de români își sărbătoresc ziua numelui. Constantin, nume de provenienţă latină, vine de la „constans, constantis” şi înseamnă „constant, ferm”.
Înrudite în mod direct cu acest nume sunt cele precum Constanţa, Costache, Costea, Codin. Elena, nume de provenienţă grecească (Elene, Helene), în traducere înseamnă “cea strălucită, cea luminoasă”.
La noi sunt sărbătorite purtătoarele acestui nume, dar şi derivatele Elina, Ileana, Leana, Ilinca.
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului. Împăratul Constantin a devenit, prin Edictul de la Milano, un adevărat protector al creștinilor, în timpul domniei sale, adoptându-se o serie considerabilă de măsuri în favoarea Bisericii și a preoților. De numele Sfântului Împărat Constantin se leagă și Consiliul de la Niceea, în care s-a hotărât ca Sfânta Sărbătoare a Paștelui să fie sărbătorită în prima duminică de după luna plină a echinocțiului de primăvară.
Există, în ziua de Constantin și Elena, și o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează să-și facă apariția, și anume:
- mulți agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului;
- în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca;
- podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii;
- ziua de Sfântul Constantin și Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele și cine le va păzi pe timpul pășunatului;
- femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămâie și stropesc cu agheasmă;
- pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin fumul focului obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.